luni, 12 septembrie 2011

Forma-marfă. Cinci minute cu Isaak Rubin



Pe la mijlocul anilor optzeci, spune legenda, un intelectual pre-anticomunist român trecea printr-o veritabilă experiență revelatoare într-un supermarket austriac. Împingea la casă un coș propriu umplut cu pungi de plastic colorate, cu reclame la Kent și Marlboro: raritatea, ispita nicicând atinsă în est, întâlnită fiind aici ca gratuitate occidentală. La întrebarea și nedumerirea epistemologică explicabilă a casierieței: de unde sunteți și de care trib aparțineți? a răspuns, se zice, impasibil dar nu mai puțin memorabil: din Bulgaria, desigur.
Diagonale tematice: relațiile Est – Vest geografic, Est – vest imaginar (ca ideal al intelectualului și ca realitate a idealului), Est-vest din punct de vedere structural (conținut vs. Formă). Toate străbat întrebarea fundamentală a acestei anecdote: Ce a adus estul în economia occidentală după căderea comunismului, care a fost rolul și prestația estului odată ajuns și el pe scena postistoriei lumii? Nimic altceva decât plasa de plastic goală: pura formă-marfă, forma marfă întrupată. Iată-ne deci intrați pe scenă în blazarea generală a vestului și neîncrederea sa în propriile valori, văzute în mod cinic ca pură formă goală de valoare, kitsch și mincinoasă, și în această decadență generală – anii 80, for Christsake – noi ridicăm starea de euforie cu încă un grad și zicem, post-cinici, că pe noi oricum numai forma goală ne interesa – coșul plin de plase goale - și că despre dispariția conținutului efectiv, ca despre morți, numai de bine. Oricum venisem numai pentru plase.
După cum un studiu recent și bazat a evidențiat că nu-i deloc musai să ni se exporte coca-cola pe bune, e suficient să se aplice eticheta pe vechiul nostru fructo și promitem să plătim cât pe-o cola. Forma marfă ne interesează. Le petit objet a, obiectul ca formă goală a obiectului, ca obiectualizare a înseși formei obiectului.
De unde Kojève va fi avut dintotdeauna dreptate: snobismul e singura formă încă omenească de supraviețuire în postistorie: practica formelor goale, practica absenței conținutului, plastica plasei de plastic.
Barbarismul și snobismul se întâlnesc aici într-o unitate paradoxală și, poate, totuși, originară; conservatorismul și cinismul își dau mâna: noi esticii suntem ultimii lorzi ai occidentului, căci nu ne interesează decât eticheta. De-aia neoconservatorii români sunt, prin definiție, niște tărănoi. Și viceversa.

IIsaak Rubin, într-o engleză surprinzător de fluentă, despre forma-valoare:
One cannot forget that, on the question of the relation between content and form, Marx took the standpoint of Hegel, and not of Kant. Kant treated form as something external in relation to the content, and as something which adheres to the content from the outside. From the standpoint of Hegel's philosophy, the content is not in itself something to which form adheres from the outside. Rather, through its development, the content itself gives birth to the form which was already latent in the content. Form necessarily grows out of the content itself. This is a basic premise of Hegel's and Marx's methodology, a premise which is opposed to Kant's methodology. From this point of view, the form of value necessarily grows out of the substance of value. Therefore, we must take abstract labor in all the variety of its social properties characteristic for a commodity economy, as the substance of value”
Marfa este, eminamente și prin definiție, expresia socială a formei-valoare: marfa ca mediator social extrem de gay, care, adică, operează întotdeauna pe la spatele socialului medierea acestuia cu sine. Forma-marfă este, prin amplificare licită, forma-formei-valoare: materializarea abstracției (sociale și a socialului) ca abstracție.
As can be seen from the sentences quoted above, the "form of value" is closely related to the "commodity form," i.e., to the basic characteristic of the contemporary economy, the fact that the products of labor are produced by autonomous, private producers. A working connection between producers is brought about only by means of the exchange of commodities.
Therefore, zice Rubin în prelungirea gândului nostru comun, we (exact ce ziceam) must take abstract labor in all the variety of its social properties characteristic for a commodity economy, as the substance of value.

Și-atunci, de ce era fericit intelectualul roman predecembrist, ochelarist și cu barbă, în supermarketul vienez? Și, implicit, ce zâmbet a adus intrarea lui pe piața globală după dărâmarea utopiilor? Plasa goală e muncă abstractă. Ca la Lacan: dialogul est-vest a fost, este și va fi un dialog care a fost adevărat, este autentic, si va fi real: în care emițătorul mesajului își primește de la interlocutor adevărul mesajului său în forma sa adevărată, adică inversată: estul își cumpără frenetic chiar munca sa abstractă, abstractizată, fetișizată.
The product of labor is transformed into a commodity; it has use value and the social "form of value." Thus social labor is "reified," it acquires the "form of value," i.e., the form of a property attached to things and which seems to belong to the things themselves… Before Marx, the attention of the classical economists and their epigones was drawn either to the content of value, mainly its quantitative aspect (amount of labor), or to relative exchange value, i.e., to the quantitative proportions of exchange. Two extreme ends of the theory of value were subjected to analysis: the fact of development of productivity of labor and technique as the internal cause of changes of value, and the fact of relative changes of value of commodities on the market. But the direct connection was missing: the "form of value", i.e., value as the form which is characterized by the reification of production relations and the transformation of social labor into a property of the products of labor… Analysis of the "form of value" is precisely what gives a sociological character and specific traits to the concept of value. This "form of value" brings together the ends of the chain: the development of productivity of labor, and market phenomena. Without the form of value, these ends separate and each of them is transformed into a one-sided theory.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu